Ce? Cui?

Cam părăginit blogul ăsta, mormăi eu sorbind o gură de cafea. Da' nu-i păcat? Atâta spaţiu care stă gol, şi când te gândeşti că copiii din Africa n-au nici pâine, nici grăunţe, darmite un blog personal... Şi ce să fac, mă întreb. Să scriu ceva serios nu vreau, că mi-e lene. Bine, îmi zic, să ofer atunci lumii o poezie. Iat-o:


Poezie

Am o stea în buzunar

Am o buză în pahar

Am o faţă de tâlhar

Am o marcă şi-un dolar

Şi în submarin solar

Plutesc singur prin estuar

Ca-n tabloul lui Renoir.

Termin poezia. Şi acum? Bănuind că vorbesc singur, sau în cel mai bun caz cu masca în care scriu, mă dau bătut pe noaptea de azi. Noapte bună, Alex, îmi zic.
Noapte bună, îmi răspund.