Presa noastră cea de toate zilele

Citesc într-o fiţuică care se crede ziar şi se numeşte Ziua un fel de articol despre războiul dintre Israel şi Hizbollah, sau Israel şi Liban, cum ar spune New York Times.

http://www.ziua.ro/display.php?id=204037&data=2006-07-22

În fine, articolul este cretin, şi nu avem de ce să ne mirăm; ce m-a şocat au fost ultimele rânduri:

„In fotografia pe care am selectat-o dintre numeroase alte imagini mai mult decat socante, o fetita din Israel scrie, pe un proiectil, un mesaj destinat micutilor din Liban "De la Daniela, din Israel".”

Fotografia o punteci vedea aici:

http://ontheface.blogware.com/scheiner.jpg


Cum nu sunt un tip uşor de şocat, şi am văzut la viaţa mea şi de fapt chiar în seara asta imagini mai şocante, mi-am propus să văd destre ce este vorba.
Mai întâi am studiat poza. Şi ce să vezi?!? Mesajul Danielei nu a fost redat corect de amatorii de la Ziua, el sunând de fapt cam aşa:

"to (Hezbollah leader Sheikh Hassan) Nasrallah with love from Israel and Daniele”

Sper că nu greşesc spunând că şeicul Nasrallah, şeful Hizbollah-ului, nu este chiar un prototip de „micuţ din Liban”, omul dispunând totuşi de o armată destul de serioasă, cu rachete, katiuşe, grenade, pistoale şi cine mai ştie ce alte minunăţii.

În fine, din articolul următor:

http://ontheface.blogware.com/

de pe 20 iulie 2006 aflăm că mesajul nici nu a fost scris de vreun copil, ci de vreun părinte. Copilul din poză desenează un steag israelian pe un proiectil verde şi mare.

Deşi nu sunt jurnalist, mi-au trebuit o conexiune de internet şi cinci minute ca să aflu cele de mai sus. Ăia de la Ziua au oare internet? Dacă nu, sunt dispus să le dau un modem Acer de 56 kbps, negru, mai vechi dar încă bun, cu tot cu cablu.

Ah da, încă ceva; în articol am găsit şi următoarea propoziţie:

„O petitie on-line pentru salvarea vietilor civililor si, in special a copiilor ucisi in fiecare zi in razboiul din Liban poate fi accesata pe adresa” (adresa nu contează, n.a.).

sper din tot sufletul că vieţile copiilor ucişi vor fi salvate cât mai curând. Eventual să spună papa o rugăciune, sau dacă n-are timp să roage pe un preot sau o măicuţă să zică una şi să frământe puţin nişte mătănii.